sâmbătă, 19 mai 2012

dar din Dar

Așa și acum, Stăpâne, vino spre via aceasta, sădește-o, înrădăcineaz-o și pune mila ta în ea.


Liviu Neculai17 mai 2012, 15:4
Mi-ati trezit amintiri despre tatal meu.As fi fost fericit sa pot participa la aceasta minunanta actiune,cu atat mai mult cu cat bunicii si tatal meu au trait in aceasta localitate de pe malurile Dunarii.Din nefericire vine un moment cand fara voia noastra,ei ne parasesc.Dar nu trebuie sa-i uitam nici o clipa pe ei...parintii nostrii.Fericiţi cei ce mai au încă părinţi în viaţă! Să poţi să spui „Sărut-mâna!” palmelor care au trudit să te facă mare… Cuvintele noastre înseamnă prea puţin pe lângă sudoarea lor… nesomnul… zbuciumul… renunţarea… Fericiţi cei ce mai pot deschide din când în când uşa casei părinteşti ca să spună – simplu – „Sărut-mâna, mamă!”, „Sărut-mâna, tată!”.Părinţii nu au nume propriu – tu le spui simplu: „mama” sau „tata”, dar pentru tine sunt unici. Nu-ţi poţi renega părinţii cum nu poţi întoarce râul în matcă; poţi doar să-i strigi simplu cu primele vorbe pe care tot ei ţi le-au pus pe buze: mama, tata… Şi ochii lor îţi răspund blajin, cu gingăşia primelor mângâieri de care încă îşi mai amintesc nostalgic.Mângâiaţi-i pe părinţi! Găsiţi vorbe care să le aline dorurile! Trecerea anilor le-a adăugat în cărunţeala părului toată povara trudei lor. Acum, când te ascultă învăluiţi în tăcere, au ceva din cuminţenia copiilor care-şi pun palmele în poală şi te lasă pe tine să-ţi depeni povestea… Când întrebă sfioşi câte ceva, privirea lor caută în pământ un răspuns pe care îl aşteaptă de foarte mult timp şi l-au frământat în minte de-atâtea ori, dar n-au găsit răgaz să-l împărtăşească…


George Majar17 mai 2012, 22:21 
Livada
de Ion Creangă

Un copil sădeşte în zori
Doi meri mici cât doi bujori,
Trei caişi cu rădăcini,
Patru trandafiri cu spini,
Cinci gutui cu flori rotate,
Şase nuci cum sunt prin sate,
Şapte peri,opt piersici cruzi,
Nouă mici şi tineri duzi.
Cât numeri pâna la zece
Îi udăm cu apă rece,
Mari să crească, să se vadă
Cea mai tânără livadă.



Bunătate
de Maurice Careme


Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarţi pe jumătate